joi, 31 decembrie 2009

You'll never walk alone - partea a-II-a

Discutia era, asa cum am sperat despre postul de manager, dar de data asta principal al clubului. Mi s-a spus ca au apreciat cele doua talente pe care le-am promovat la Valencia. De asemenea mi s-a comunicat ca nu prea sunt bani. Sezonul mai mult decat slab al lui Rafa Benitez, care totusi a terminat pe locul 4, a adus o gaura mare in buget. Iesire din grupe a afectat multe calcule. Mi s-a spus ca nu vor fi deloc bani pentru transferuri. Sa ma descurc cu ce am.
M-am acomodat repede cu stilul de viata britanic. Limba o stiam la perfectie. Jucatorii la fel. Nu aveam cum sa nu cunosc lotul lui Liverpool.
Nu mi s-a dat mana libera in ceea ce priveste negocierile salariale. Mi s-a spus sa ma ocup doar de partea de antrenorat pana trece criza financiara.
La antrenamente remarc doi jucatori: Yossi Benayoun si Philipp Degen. Trag tare sa ma impresioneze. Asta ma bucura. Zilele se scurg si vine vremea meciurilor de pregatire. S-a perfectat un turneu in Coreea. Seongnam, Chunnam, Suwon si Ajou University sunt echipele pe care le va intalni Liverpool. „Niste ciurucuri” imi zic eu in gand, dar o victorie, un egal si doua infrangeri si la intoarcerea in Anglia aeroportul este pustiu. Niciun suporter. Mai si ploua. Ma gandesc daca nu cumva ma voi face de ras. Oricum daca e am sa cad de pe un cal mare: Liverpool. Pe scurt meciurile: 2-1 cu Seongnam mi-a placut. A urmat un egal urat 0-0 cu Chunnam. Deja incepeam sa ma ingrijorez. 0-0? Greu de digerat. 0-2 si 0-1 cu Suwon si Ajou University si nu-mi doream sa ma mai imbarc in avion.
Am cerut o intrevedere cu presedintele clubului si i-am explicat ca nu pot face fata in atac doar cu Torres. Imi mai trebuie o achizitie. Kuyt nu m-a impresionat. Voronin parca este Falemi, iar Babel era accidentat si nu mi-am putut da seama de forma lui. A intrat doar in ultimul meci. Mi s-a spus ca mai mult de 15 milioane de euro nu imi pot da. Sa ma descurc. Primul nume la care m-am gandit a fost Mutu. Cateva telefoane date si Adrian era prezentat pe Anfield. Fix 15,25 de milioane de euro. Negocieri la sange la care nu am participat dar am fost tinut la curent.
Boston United 2-0, Lorient 4-0 si Milan 0-0 au fost ultimele amicale din acest sezon. Mutu nu inscrisese in niciunul dintre meciuri. Asta nu-mi placea deloc. Ma si gandeam ce gandesc „cei de sus”. Important era ca totusi n-am mai pierdut. 0-0 cu Milan la meciul de prezentare a lotului mi-a placut. Era totusi vorba de AC Milan. Se anunta un inceput de sezon perfect. Meciuri contra unor echipe ca Wolves, Portsmouth, Birmingham sau Stoke ma bucuram. Puteam debuta in forta. Speram la macar 9 puncte din aceste prime 4 meciuri. Si mai ales, sa marcheze Mutu.
Sfarsit de august. Destul de frig. 30 de grade. Un Anfield aproape plin. Lumea astepta sa vada ce e cu Emi si Mutu. Oare vor urca pe Liverpool mai sus de locul 4? Simteam presiunea debutului. Eram nervos. Eu cand sunt nervos, mi se face frig. Incepusem sa tremur. Ies de la cabine. Sunt intampinat cu aplauze. 90.000 de palme ma aplauda. Este incredibil. Nu trec nici 5 minute si „You’ll never walk alone” se aude din 45.000 de piepturi. Ma uitam la stadion si nu stiam ce sa mai fac. Era un spectacol de nedescris. Uitasem si ce vroiam sa le zic jucatorilor.
Iata cu ce echipa doream sa atac acest campionat:
442
Portar: Pepe Reina
Fundas stanga: Fabio Aurelio
Fundas dreapta: Glen Johnson
Fundasi centrali: Daniel Agger si Jamie Carragher
Mijlocas stanga: Yossi Benayoun
Mijlocas dreapta: Steven Gerrard (capitan)
Mijlocasi centrali: Javier Mascherano si Lucas Leiva
Atacanti: Fernando Torres si Adrian Mutu
Pentru prima etapa fundasii mei centrali erau accidentati, asa ca au intrat Skrtel si Kyriakos. Nu aveam ce face. In rest echipa de baza.
Minutul 7 si gol Mutu! Tot el inscrie si in minutul 18. Torres in minutul 29, Gerrard in minutul 55 si apoi din nou Torres in minutul 61 si meciul e jucat. 5-0. Un debut excelent. Nici ca se putea mai bine.
3-2 cu Portsmouth (Mascherano 2 si Benayoun), 5-0 cu Birmingham (Aquilani, Benayoun, Gerrard si Mutu 2) si 1-0 cu Stoke (Gerrard) si aveam deja 12 puncte. Era incredibil! De remarcat Mutu si Benayoun!
Mi-am scos cravata de la gat, am aruncat-o pe pat, am luat o gura de whiskey si m-am trantit pe patul de hotel (nu imi cumparasem inca o casa in Liverpool). Am adormit imediat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu